Când un părinte are cancer
Copiii simt când ceva nu e în regulă. Dacă nu le spunem nimic, își imaginează adesea ceva mai rău decât adevărul.
Copiilor le spunem adevărul, pe măsura vârstei
- Adevărul, pe măsura vârstei. Cuvinte simple, puține la început.
- Numele bolii. Spuneți „cancer”: îi ajută să înțeleagă și reduce confuzia când aud cuvântul de la alții.
- Nu e vina lor. Nimic din ce au făcut, gândit sau spus nu a provocat boala.
- Nu se ia. Cancerul nu se transmite prin îmbrățișare. Uneori, în timpul tratamentului, medicul recomandă precauții temporare împotriva infecțiilor.
- Cine are grijă de ei. Cine îi duce la școală, cine stă cu ei când părintele e la spital.
Fiecare vârstă are nevoie de alte cuvinte
- Copiii mici: explicații foarte scurte și concrete; rutina zilnică îi liniștește.
- Școlarii: pot înțelege ce e o boală și un tratament; răspundeți la întrebări, chiar repetate.
- Adolescenții: pot dori mai multă autonomie și mai multe informații; implicați-i, dar nu-i transformați în îngrijitori.
Copiii reacționează foarte diferit
Unii copii plâng, alții par indiferenți. Unii se întorc la purtări de când erau mai mici. Alții se poartă „perfect” ca să nu supere pe nimeni. Spuneți-le că pot vorbi oricând. Cereți ajutor dacă reacțiile sunt foarte intense, durează mult sau îi împiedică să trăiască normal.
Școala poate ajuta, dacă știe
Anunțați învățătoarea, profesorul sau dirigintele. Așa pot înțelege schimbările din purtarea copilului și îl pot sprijini.
Un psiholog pentru copii poate ajuta
Dacă tristețea, frica sau furia durează mult sau îl împiedică să trăiască normal, cereți sprijinul unui psiholog pentru copii.
Pe scurt, în filme
Toate paginile din ghidul pentru familie · Termenii explicați
În caz de urgență medicală, sunați la 112 sau mergeți la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.
Informații generale, cu scop de educație pentru sănătate. Nu înlocuiesc sfatul medicului care vă tratează. Pagina a fost revizuită la 18.10.2026.