← Studii clinice în RomâniaMedicament aflat în studii clinice · fișă științifică

rituximab

Cunoscut și ca: MabThera, Rituxan, IDEC-C2B8 (C2B8), Truxima (biosimilar), Rixathon (biosimilar)

Clasa: anticorp monoclonal chimeric anti-CD20Ținta: CD20 este o proteină de membrană din familia MS4A

Cuprins

Pe scurt
De reținut
Cum acționează
Siguranța
Autorizări
Etapele dezvoltării
Studii publicate
Administrare și farmacologie
Ce nu am putut verifica
Termeni explicați
Surse

Este o fișă de informare științifică pentru medici, realizată cu ajutorul inteligenței artificiale după surse publicate (citate mai jos). Nu este material promoțional și nu a fost făcută la cererea sau cu sprijinul vreunui producător.

Pe scurt

rituximab este un chimeric (șoarece–om) kappa, îndreptat împotriva de pe limfocitele B ^1,4. Mecanismele propuse includ activarea , acțiunea celulelor imune și semnalizarea directă. Contribuția lor la efectul clinic depinde de context ⁶.

Prima autorizare a rituximabului a fost pentru limfom: în SUA în 1997 și în UE în 1998 ^2,3. Indicațiile au fost extinse ulterior la:

leucemia limfocitară cronică ^1,2;
^1,2;
granulomatoza cu poliangeită și poliangeita microscopică ^1,2;
pemfigusul vulgar ^1,2.

Există autorizate ³⁰.

Un studiu cu centru în România, GLUREDLUP (NCT05207358), testează schema RITUXILUP la adulți cu nefrită lupică proliferativă. În această boală, rituximab nu este autorizat nici de EMA, nici de FDA. Studiul nu are încă rezultate publicate ^1,2,20.

Clasa terapeutică	anticorp monoclonal chimeric anti-CD20 (de tip I), izotip IgG1 kappa, care distruge limfocitele B
Ținta	CD20 este o proteină de membrană din familia MS4A (gena MS4A1). Limfocitele B o exprimă de la stadiul pre-B tardiv până la limfocitul B matur. O exprimă și majoritatea limfoamelor B. Nu se găsește pe plasmablastele și plasmocitele diferențiate terminal.
Dezvoltat de	Anticorpul a fost dezvoltat sub codul IDEC-C2B8 ^9,4. În SUA este autorizat ca Rituxan, al companiei Genentech ^1,3. În UE este autorizat ca MabThera, cu deținătorul autorizației Roche Registration GmbH ². În UE sunt autorizate și biosimilare, de exemplu Truxima (Celltrion) și Rixathon (Sandoz) ^30,31. Studiul cu centru în România (GLUREDLUP, NCT05207358) este un studiu academic. Sponsorul este Institutul Clinic Fundeni ²⁰.

De reținut pentru medicul care trimite un pacient

În , rituximab nu este autorizat de FDA sau în UE ^1,2. GLUREDLUP compară RITUXILUP cu Euro-Lupus la Institutul Clinic Fundeni, cu 30 de participanți estimați ²⁰. Registrul prevede:
- adulți de 18–80 de ani cu nefrită lupică proliferativă clasa III/IV (± V), confirmată prin biopsie ²⁰;
- criteriul principal: la 6 luni ²⁰;
- peste 30 ml/min/1,73 m² ²⁰;
- pentru eGFR între 15 și 30, cu indice de cronicitate sub 6, criterii contradictorii. Eligibilitatea acestui subgrup necesită clarificarea protocolului ²⁰.
Nu intră în GLUREDLUP:
- pacienții care au primit în ultimele 4 săptămâni peste 2 g de metilprednisolon i.v. ²⁰;
- cei cu terapie biologică în ultimele 3 luni ²⁰;
- cei cu imunoglobuline i.v. sau plasmafereză în ultimele 6 luni ²⁰;
- cei cu infecție activă, neoplazie în antecedente, sarcină sau alăptare ²⁰.
Dovezile pentru rituximab în nefrita lupică sunt mixte:
- LUNAR și EXPLORER (lupus extrarenal) nu și-au atins criteriul principal ^16,15;
- cohorta RITUXILUP a raportat remisiuni fără orali programați, dar nu a avut grup de control ¹⁹;
- în boala refractară, o analiză a 26 de raportări, cu 300 de pacienți, a găsit răspuns complet sau parțial la 67–87%, după clasa histologică ²³;
- EULAR 2023 spune că rituximab poate fi luat în considerare în boala refractară ²⁴;
- FDA a aprobat obinutuzumab pentru adulți cu nefrită lupică activă care primesc tratamentul standard, după REGENCY ^25,26,34.
Înainte de rituximab se fac:
- testarea AgHBs și anti-HBc ¹;
- hemoleucograma ¹;
- actualizarea vaccinărilor cu vaccinuri inactivate, cu cel puțin 4 săptămâni înainte ¹;
- fără vaccinuri vii ¹;
- la femeile la vârsta fertilă, contracepție până la 12 luni după ultima doză ¹.
În nefrita lupică, limfocitelor B după rituximab variază între pacienți. și anticorpii anti-medicament pot contribui la această variație ^28,29. În analiza LUNAR, depleția periferică completă și rapidă a s-a asociat cu răspunsul renal complet ¹⁷. Recenzia farmacocinetică precizează că nu există ținte validate de concentrație serică a medicamentului în bolile glomerulare ²⁹.

Paginile acestor studii pe ionco.ro: waveLINE-010 (MK-2140-010) · AlloNK (celule NK din sânge de cordon ombilical) împreună cu rituximab în bolile reumatologice dependente de limfocitele B, cu recăderi · GLUREDLUP

Cum acționează

Mecanismul pas cu pas, cu animații.

Structura moleculei

anticorp: chimeric (șoarece–om) kappa, îndreptat împotriva . Regiunile variabile provin din anticorpul de șoarece 2B8. Ele sunt clonate pe regiunile constante umane IgG1 (lanț greu) și kappa (lanț ușor). și reactivitatea tisulară sunt asemănătoare cu ale anticorpului de șoarece. ^1,4
legarea de țintă: Fiecare recunoaște un compus. El interacționează extins cu Fab-ul vecin. rituximab este un anticorp anti-CD20 de tip I, ca ofatumumab. obinutuzumab este de tip II. Anticorpii de tip I induc și complexului (modulare antigenică). ^5,7
fragmentul Fc: Fc IgG1 nemodificat leagă și mediază . Mediază și prin ai . ^4,8
producție și formulare: Se produce în culturi de celule ovariene de hamster chinezesc. Masa moleculară este de aproximativ 145 kDa. Formularea intravenoasă este o soluție de 10 mg/ml, în flacoane unidoză de 100 mg/10 ml și 500 mg/50 ml. ¹
denumiri și biosimilare: Codul de dezvoltare este IDEC-C2B8. Denumirile comerciale sunt Rituxan (SUA) și MabThera (UE). În UE sunt autorizate , între care Truxima (din 17.02.2017) și Rixathon (din 15.06.2017). ^9,1,2,30,31

Mecanismul, pas cu pas

rituximab (medicamentul studiat) ținta medicamentul asociat∞ leagă

Pașii din desen

Fragmentul Fab al rituximabului se leagă de CD20, o proteină de membrană a limfocitelor B. CD20 lipsește pe ^7,5.
rituximab de tip I redistribuie CD20 în microdomenii lipidice. O parte din complexe se internalizează, inclusiv prin FcγRIIb ⁸. Modelul structural propune ansambluri circulare care favorizează recrutarea ⁵.
Fragmentul Fc IgG1 poate recruta , macrofage și prin receptorii Fcγ, între care ^4,8. Mecanismul a fost studiat . Varianta s-a asociat cu răspuns clinic mai bun în și în ⁸.
Limfocitele B din sânge dispar în primele trei săptămâni. În limfoame, durează 6–9 luni la majoritatea pacienților. IgM și IgG pot scădea ¹.
În , depleția variază. În analiza din LUNAR, depleția periferică completă și rapidă s-a asociat cu răspunsul renal complet ¹⁷. și anticorpii anti-medicament pot accelera eliminarea anticorpului ^29,28.
Depleția limfocitelor B ar putea reduce formarea de noi plasmocite și prezentarea antigenelor către limfocitele T. Acestea sunt mecanisme propuse ^1,15. În LUNAR au crescut C3 și C4 și au scăzut ¹⁶.
GLUREDLUP testează rituximab cu metilprednisolon în zilele 1 și 15, plus micofenolat mofetil, fără orali programați. se evaluează prin biopsie renală repetată la 6 luni ²⁰.

Ținta și dovezile preclinice

este o proteină de membrană de 33–37 kDa din familia MS4A ⁷. Apare pe majoritatea limfocitelor B, de la stadiul pre-B tardiv până la limfocitul B matur. și diferențiate terminal nu o mai exprimă ⁷. Funcția exactă nu este complet cunoscută. CD20 este asociat cu receptorul limfocitului B. Ar putea participa la fluxul de calciu care însoțește activarea ⁷. Structura obținută prin arată CD20 ca un compact. Două fragmente ale rituximabului îl leagă ⁵.

Anticorpul leagă componenta a ⁴. In vitro, distruge limfocitele B prin citotoxicitate dependentă de complement () și prin citotoxicitate celulară dependentă de anticorpi () ⁴. La maimuțele , dozele de 1,6–6,4 mg/kg au eliminat peste 98% dintre limfocitele B din sânge și 40–70% dintre cele din ganglioni ⁴.

Mecanismele propuse pentru distrugerea limfocitelor B sunt:

citotoxicitatea dependentă de complement (CDC) ^6,8;
citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi (ADCC) ^6,8;
mediată de ^6,8;
moartea celulară directă ^6,8.

Contribuția fiecărui mecanism la efectul clinic nu este stabilită. Ea diferă după context ^6,8. În și în , un răspuns clinic mai bun s-a asociat cu varianta a receptorului (CD16a). Această variantă are mai mare ⁸.

La pacienți, efectul farmacodinamic principal este limfocitelor B. În limfoame, limfocitele B din sânge au dispărut în primele trei săptămâni. Depleția a durat 6–9 luni la 83% dintre pacienți. Valorile mediane au revenit la normal la 12 luni de la încheierea tratamentului. IgM și IgG au scăzut semnificativ între lunile 5 și 11. Au ajuns sub limita normală la 14% dintre pacienți ¹.

Plasmocitele diferențiate nu exprimă CD20 și nu sunt ținta directă a anticorpului ⁷. Într-un studiu la pacienți cu poliartrită reumatoidă, răspunsul la rapelul cu anatoxină tetanică a fost asemănător cu rituximab plus metotrexat și cu metotrexat singur. Anatoxina tetanică este un antigen cu imunitate preexistentă. Răspunsul la un antigen nou a fost redus ¹.

Ipoteza din este că limfocitele B contribuie la boală prin:

producerea de ^1,15;
prezentarea antigenelor ^1,15;
activarea limfocitelor T ^1,15.

În LUNAR, rituximab a produs depleția limfocitelor B CD19+ din sânge la 71 din 72 de pacienți. Au crescut C3 și C4 și au scăzut . Diferența răspunsului renal la un an nu a fost semnificativă statistic ¹⁶. Analiza ulterioară a arătat o depleție variabilă. Depleția periferică completă (0 celule/µl) a fost atinsă la 78% dintre pacienți. În această analiză , ea s-a asociat cu răspunsul renal complet la săptămâna 78 ( 5,8; 1,2–28) ¹⁷.

În GLUREDLUP se testează dacă schema cu rituximab poate induce remisiunea cu expunere redusă la ²⁰.

Schema RITUXILUP provine de la Imperial College London:

o primă cohortă de 18 pacienți a primit rituximab la și micofenolat mofetil de întreținere, cu reducerea sau oprirea prednisolonului ¹⁸;
cohorta de 50 de pacienți, publicată în 2013, a evitat glucocorticoizii orali ¹⁹.

O recenzie din 2023 notează că în LUNAR depleția limfocitelor B ar fi putut fi insuficientă. Cohorta RITUXILUP sugerează un posibil rol de economisire a glucocorticoizilor ²⁷. Brațul de comparație din GLUREDLUP folosește schema Euro-Lupus. Aceasta combină ciclofosfamidă i.v. 6 × 500 mg la 2 săptămâni, apoi azatioprină, cu glucocorticoizi orali ^20,22.

Profilul de siguranță cunoscut

reacțiile legate de perfuzie, reactivarea virusului hepatitei b, leucoencefalopatia multifocală progresivă și altele; frecvențe și conduită.

Cât de des apar efectele adverse principale

Procentul pacienților cu efectul respectiv, în contextul scris deasupra fiecărui grup. Frecvențele din contexte diferite nu se compară între ele.

Limfoame non-Hodgkin (prospectul FDA): reacții legate de perfuzie¹

Reacții legate de perfuzie, prima perfuzie77% · incidența maximă, scade la perfuziile următoare

Poliartrită reumatoidă (prospectul FDA): prima perfuzie, brațul cu rituximab¹

Orice reacție adversă în timpul primei perfuzii sau în 24 de ore32% · față de 23% cu placebo
Reacții acute legate de perfuzie27% · față de 19% cu placebo

Vasculite ANCA (prospectul FDA): valori scăzute la 6 luni, brațul cu rituximab¹

IgA scăzut27% · față de 25% cu ciclofosfamidă
IgG scăzut58% · față de 50% cu ciclofosfamidă
IgM scăzut51% · față de 46% cu ciclofosfamidă

Cohorta RITUXILUP (nefrită lupică, un singur braț, 50 de pacienți)¹⁹

Pacienți internați18%
Pacienți internați pentru o infecție10%

Apăsați pe o reacție adversă ca să vedeți frecvența, gradele și măsurile descrise în studii.

Reacțiile legate de perfuzie

Avertizare în chenar FDA: au existat reacții la perfuzie fatale în primele 24 de ore. Aproximativ 80% dintre ele au apărut la prima perfuzie.
În limfoamele non-Hodgkin, incidența a fost maximă la prima perfuzie (77%) și a scăzut la perfuziile următoare. Reacțiile apar de obicei la 30–120 de minute de la începutul perfuziei.
În , 32% cu rituximab și 23% cu au avut o reacție adversă în timpul primei perfuzii sau în următoarele 24 de ore. Reacțiile acute legate de perfuzie au apărut la 27%, respectiv 19%.
cu antihistaminic și paracetamol, plus metilprednisolon 100 mg în indicațiile autoimune precizate, reduce riscul și severitatea reacțiilor. La apariția lor, perfuzia se încetinește sau se oprește. Tratamentul se adaptează severității. Reacțiile severe pot necesita oprire definitivă.¹

Reactivarea virusului hepatitei B

Avertizare în chenar FDA: reactivarea VHB poate duce la hepatită fulminantă, insuficiență hepatică și deces. Riscul include pacienții AgHBs negativi și anti-HBc pozitivi.
Toți pacienții se testează pentru AgHBs și anti-HBc înainte de tratament. Reactivarea a fost raportată până la 24 de luni după ultima doză.¹

Leucoencefalopatia multifocală progresivă (LEMP)

Avertizare în chenar FDA: fatală, prin virusul JC, a apărut și la pacienții cu boli autoimune. Ei primiseră anterior sau concomitent alte imunosupresoare.
Majoritatea cazurilor au fost diagnosticate în primele 12 luni după ultima perfuzie. Orice semn neurologic nou se evaluează.¹

Infecțiile și hipogamaglobulinemia

Pot apărea infecții bacteriene, fungice și virale grave. Exemple: CMV, herpes simplex, parvovirus B19 și varicelo-zosterian. Unele au apărut la pacienți cu prelungită peste 11 luni.
În , la 6 luni, valori scăzute de IgA, IgG și IgM au avut 27%, 58% și 51% dintre pacienții cu valori inițiale normale. Cu ciclofosfamidă, procentele au fost 25%, 50% și 46%.
În LUNAR, , inclusiv infecțiile, au fost asemănătoare cu placebo. În REFLEX (poliartrită reumatoidă), rata infecțiilor grave a fost de 5,2 la 100 de pacienți-an cu rituximab, față de 3,7 cu placebo. În cohorta RITUXILUP, 10% dintre pacienți au fost internați pentru o infecție.^1,16,12,19

Neutropenia, inclusiv cea tardivă

La pacienții cu leucemie limfocitară cronică netratată anterior, fără prelungită, neutropenia tardivă de grad 3–4 a apărut la 14,8% din 209 pacienți cu R-FC. A apărut la 4,3% din 230 cu FC. Debutul a fost la cel puțin 42 de zile după ultima doză.
În LUNAR, neutropenia și au fost mai frecvente cu rituximab. Hemoleucograma se monitorizează și după ultima doză, până la normalizare.^1,16

Reacțiile mucocutanate severe

Avertizare în chenar FDA: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pemfigus paraneoplazic, dermatită lichenoidă sau veziculobuloasă. Unele reacții au fost fatale. Debutul este variabil, chiar din prima zi.
La o reacție severă, tratamentul se oprește. Siguranța readministrării nu este stabilită.¹

Boala serului și anticorpii anti-medicament în lupus

La reluarea tratamentului, 2 dintre pacienții cu lupus cu anticorpi anti-rituximab (16,7%) au făcut boala serului și 3 (25%) reacții la perfuzie. La pacienții fără anticorpi a fost un caz de boala serului (5,2%).²⁸

Sindromul de liză tumorală și alte riscuri în limfoame

Pot apărea și insuficiență renală acută în 12–24 de ore de la prima perfuzie. Riscul privește limfoamele non-Hodgkin cu masă tumorală mare sau cu cel puțin 25.000 de celule maligne/mm³ în sânge.
Alte avertizări sunt aritmiile cardiace și infarctul miocardic în timpul perfuziei. În asociere cu chimioterapia pot apărea ocluzie sau perforație intestinală.¹

Toxicitatea fetală

Expunerea în sarcină poate produce limfocitopenie B la nou-născut. Se recomandă contracepție eficientă în timpul tratamentului și 12 luni după ultima doză.¹

Autorizări de punere pe piață

4 decizii ale agențiilor, 1997–indi.

Agenția	Data	Indicația
FDA	26.11.1997	la pacienții cu limfom non-Hodgkin cu celule B +, de grad scăzut sau folicular, recidivat sau refractar (prima indicație).^3,9
FDA	indicații în vigoare (eticheta Rituxan publicată la 08.01.2025; ultima indicație nouă în 12.2021)	La adult: limfom B non-Hodgkin CD20+, de grad scăzut sau folicular, recidivat/refractar, în monoterapie; folicular netratat, cu chimioterapie, și după răspuns la rituximab plus chimioterapie; limfom de grad scăzut fără progresie după CVP, în monoterapie. Limfom difuz cu celule mari B CD20+ netratat, cu CHOP sau altă chimioterapie cu . La copii ≥6 luni: DLBCL, Burkitt, de tip Burkitt sau leucemie acută B matură, CD20+, avansate, netratate, cu chimioterapie. La adult: leucemie limfocitară cronică CD20+, netratată sau tratată anterior, cu FC; moderat–sever activă, cu metotrexat, după răspuns insuficient la ≥1 ; pemfigus vulgar moderat–sever. GPA/MPA la adult și copil ≥2 ani, cu .^{1,3,37,38,39,40,41,42,43}
EMA	02 (autorizația MabThera; indicațiile actuale la 14.10.2026).06.1998	În UE, MabThera are următoarele indicații: la adult, netratat, stadiul III–IV, cu chimioterapie; întreținere după răspuns la inducție; monoterapie în stadiul III–IV chimiorezistent sau la a doua recidivă ori ulterior. Limfom difuz cu celule mari B CD20+ la adult, cu CHOP. La copii de 6 luni–<18 ani: DLBCL, Burkitt/leucemie B matură sau limfom de tip Burkitt, CD20+, avansate, netratate, cu chimioterapie. Leucemie limfocitară cronică la adult, netratată sau recidivată/refractară, cu chimioterapie. Poliartrită reumatoidă severă activă la adult, cu metotrexat, după răspuns insuficient sau intoleranță la , inclusiv ≥1 inhibitor TNF. GPA/MPA severă activă la adult, cu glucocorticoizi; la copii de 2–<18 ani, pentru inducerea remisiunii. Pemfigus vulgar moderat–sever la adult.^2,33
EMA	15.06.17; 2017.02.2017	ale MabThera: Truxima (Celltrion) și Rixathon (Sandoz).^30,31

Cum a ajuns aici: etapele dezvoltării

21 de etape, 1994–2026.

1994
1. Descrierea anticorpului chimeric C2B8 (IDEC-C2B8). Anticorpul leagă , produce și și depletează limfocitele B la maimuță.⁴
1997
1. FDA11.1997Prima aprobare FDA (26.11.1997, cu statut de ). Se bazează pe studiul pivot cu 166 de pacienți cu limfom indolent recidivat.^3,9
1998
1. UE06.1998Comisia Europeană autorizează MabThera în UE (02.06.1998).²
2002
1. Studiul GELA LNH98-5: adăugarea rituximabului la CHOP prelungește supraviețuirea în limfomul difuz cu celule mari B la vârstnici.¹⁰
2006
1. FDA02.2006FDA aprobă rituximab în (28.02.2006).³⁷
2009
1. Prima cohortă de la Imperial College London cu rituximab și micofenolat mofetil în , cu reducerea .¹⁸
2010
1. Se publică studiile EXPLORER (lupus extrarenal, criteriul principal neatins), RAVE () și CLL8 (leucemie limfocitară cronică).^15,13,11
2. FDA02.2010FDA aprobă rituximab în leucemia limfocitară cronică, cu FC, la pacienți tratați anterior și netratați anterior (18.02.2010).^38,39
2011
1. FDA04.2011FDA aprobă rituximab în GPA și MPA, cu glucocorticoizi (19.04.2011).⁴⁰
2012
1. Se publică LUNAR. În nefrita lupică proliferativă, adăugarea rituximabului la micofenolat mofetil și glucocorticoizi nu crește semnificativ răspunsul renal la un an.¹⁶
2013
1. Se publică cohorta RITUXILUP (50 de pacienți, fără glucocorticoizi orali).¹⁹
2015
1. 04.2015Studiul randomizat RITUXILUP (NCT01773616, Imperial College London) începe în aprilie 2015. Decizia de închidere precoce este menționată în aprilie 2017. Studiul se încheie în decembrie 2017, cu 24 de participanți.²¹
2017
1. 02.2017Primul de rituximab autorizat în UE a fost Truxima, la 17.02.2017. Rixathon a fost autorizat la 15.06.2017.^30,46,31
2018
1. FDA06.2018FDA aprobă rituximab în pemfigusul vulgar moderat–sever la adult (07.06.2018).⁴¹
2019
1. Studiul MENTOR: în , rituximab este noninferior ciclosporinei la 12 luni. Este superior în menținerea remisiunii la 24 de luni.¹⁴
2. FDA09.2019FDA aprobă rituximab în GPA și MPA la copii de la 2 ani (27.09.2019).⁴²
2021
1. FDA12.2021FDA aprobă rituximab cu chimioterapie la copii de la 6 luni. Boala este +, avansată și netratată anterior. Indicația privește limfomul B matur (limfom difuz cu celule mari B, limfom Burkitt sau limfom de tip Burkitt) și leucemia acută cu celule B mature.^1,3,43
2022
1. 03.2022Începe GLUREDLUP (NCT05207358) la Institutul Clinic Fundeni. Studiul compară RITUXILUP cu Euro-Lupus. Sunt estimați 30 de participanți, iar finalizarea estimată este în decembrie 2028.²⁰
2024
1. Recomandările EULAR pentru (actualizarea din 2023): rituximab poate fi luat în considerare în boala refractară.²⁴
2025
1. Studiul REGENCY testează alt anticorp anti-CD20, obinutuzumab, în nefrita lupică activă. Ulterior, obinutuzumab primește indicația în această boală în SUA.^25,26,34
2026
1. Grupul de la Fundeni publică experiența cu biopsia renală repetată la 6 luni în nefrita lupică proliferativă. Studiul are 20 de pacienți, iar 55% au primit rituximab la .³²

Studii publicate

8 studii: 2 randomizate, 6 fără grup de control.

Fiecare card este un studiu publicat: faza, publicația și rezultatul principal. Apăsați pe card ca să vedeți ce au vrut să afle autorii, cum au lucrat, toate rezultatele și concluzia.

Rezultatele sunt redate exact cum au fost publicate. Ele descriu grupuri de pacienți și nu arată cum ar răspunde un anumit pacient.

Studii randomizate, cu grup de control

Punctul arată raportul de risc (HR), iar linia, intervalul de încredere de 95%. Un punct la stânga liniei 1 înseamnă un risc mai mic cu rituximab decât cu tratamentul de control al acelui studiu. Fiecare studiu are alt control și alți pacienți: rezultatele nu se compară între ele.

GELA LNH98-5

Faza 3Coiffier B et al. N Engl J Med 2002;346:235–242Risc de eșec al tratamentului (supraviețuirea fără evenimente)HR 0,58 (IC 95% 0,44–0,77)Risc de deces (supraviețuirea globală)HR 0,64 (IC 95% 0,45–0,89)

Coiffier B et al. N Engl J Med 2002;346:235–242 ↗Feugier P et al. J Clin Oncol 2005;23:4117–4126 ↗

Ce au vrut să afle

Dacă adăugarea rituximabului la chimioterapia CHOP îmbunătățește rezultatele la vârstnicii cu limfom difuz cu celule mari B netratat.

Cum au lucrat

399 de pacienți între 60 și 80 de ani cu limfom difuz cu celule mari B netratat anterior.

Randomizat: 8 cicluri de CHOP la 3 săptămâni (197 de pacienți) față de 8 cicluri de (202 pacienți). R-CHOP adaugă rituximab în ziua 1 a fiecărui ciclu.

Criteriul principal: Supraviețuirea fără evenimente: timpul de la randomizare până la recidivă, progresie, schimbarea terapiei sau deces din orice cauză.

Rezultatele principale

Răspuns complet76%față de 63%P = 0,005

Risc de eșec al tratamentului (supraviețuirea fără evenimente) 0,58 ( 0,44–0,77); P < 0,001urmărire mediană 2 ani

Risc de deces (supraviețuirea globală)HR 0,64 (IC 95% 0,45–0,89); P = 0,007

Ce le-a ieșit

Autorii concluzionează că rituximabul adăugat la CHOP crește rata de răspuns complet. El prelungește și la vârstnicii cu limfom difuz cu celule mari B. Toxicitatea nu a crescut semnificativ clinic.^10,1,47

Siguranța

Toxicitatea relevantă clinic nu a fost semnificativ mai mare cu R-CHOP.

CLL8

Faza 3Hallek M et al. Lancet 2010;376:1164–1174Fără progresie la 3 aniHR 0,56 (IC 95% 0,46–0,69)În viață la 3 aniHR 0,67 (IC 95% 0,48–0,92)

ClinicalTrials.gov · NCT00281918 ↗Hallek M et al. Lancet 2010;376:1164–1174 ↗Fischer K et al. Blood 2016;127:208–215 ↗

Ce au vrut să afle

Dacă adăugarea rituximabului la fludarabină și ciclofosfamidă în prima linie prelungește în leucemia limfocitară cronică.

Cum au lucrat

817 pacienți netratați anterior, în formă fizică bună, cu leucemie limfocitară cronică +, din 190 de centre din 11 țări.

Randomizat 1:1, deschis: 6 cicluri de FC cu sau fără rituximab (375 mg/m² în ciclul 1, apoi 500 mg/m² în ciclurile 2–6).

Criteriul principal: Supraviețuirea fără progresie.

Rezultatele principale

Fără progresie la 3 ani65%față de 45% 0,56 ( 0,46–0,69); p < 0,0001

În viață la 3 ani87%față de 83%HR 0,67 (IC 95% 0,48–0,92); p = 0,01

Neutropenie de grad 3–434%față de 21%p < 0,0001

Ce le-a ieșit

Autorii concluzionează că chimioimunoterapia FCR îmbunătățește supraviețuirea fără progresie și în leucemia limfocitară cronică.¹¹

Siguranța

Cu FCR au fost mai frecvente neutropenia (34% față de 21%) și leucopenia de grad 3–4 (24% față de 12%). infecțiile severe nu au crescut. Decesele legate de tratament au fost 2% față de 3%.

Alte studii publicate

Punctul arată procentul pacienților cu răspunsul definit de fiecare studiu, iar linia, intervalul de încredere de 95%. Graficul arată numai brațul cu medicamentul; comparația cu celălalt braț este în card.

RITUXILUP — cohorta prospectivă de la Imperial College London

Faza observațional (cohortă prospectivă, un singur centru)Condon MB et al. Ann Rheum Dis 2013;72:1280–1286Remisiune completă sau parțială (oricând)90% (45/50), timp median 37 de săptămâni

Condon MB et al. Ann Rheum Dis 2013;72:1280–1286 ↗

Ce au vrut să afle

Dacă activă poate fi tratată cu rituximab și micofenolat mofetil, fără orali, păstrând răspunsul renal.

Cum au lucrat

Primii 50 de pacienți consecutivi cu nefrită lupică activă clasa III, IV sau V (ISN/RPS), dovedită prin biopsie. Au fost excluși pacienții cu glucocorticoizi de , cu boală amenințătoare de viață sau în dializă.

Cohortă cu un singur braț: rituximab 1 g și metilprednisolon 500 mg în zilele 1 și 15, apoi micofenolat mofetil de întreținere, fără glucocorticoizi orali.

Criteriul principal: Remisiunea renală necesita creatinina serică cel mult 15% peste valoarea inițială. Remisiune completă: raport proteine/creatinină urinar <50 mg/mmol. Remisiune parțială: raport >50 mg/mmol, dar în interval non-nefrotic, cu reducere >50% față de valoarea inițială.

Rezultatele principale

Remisiune completă sau parțială (oricând)90% (45/50), timp median 37 de săptămâni

Remisiune completă (oricând)72% (36/50), timp median 36 de săptămânialți 18% cu remisiune parțială persistentă

Situația la 52 de săptămâniremisiune completă 52%; remisiune parțială 34%

Recăderi12 recăderi la 11 pacienți, la o mediană de 65,1 săptămâni de la remisiune6 pacienți cu puseu sistemic

Nevoia de glucocorticoizi orali2 din 45 de pacienți cu răspuns au avut nevoie de peste 2 săptămâni de glucocorticoizi orali

Ce le-a ieșit

Autorii concluzionează că glucocorticoizii orali pot fi evitați în siguranță în tratamentul nefritei lupice. Ei cer confirmarea într-un studiu controlat. Cohorta nu are grup de control. Rezultatele nu permit comparația cu tratamentul standard.¹⁹

Siguranța

18% dintre pacienți au fost internați, 10% pentru o infecție. Autorii descriu evenimentele adverse ca puțin frecvente.

LUNAR

Faza 3Rovin BH et al. Arthritis Rheum 2012;64:1215–1226Răspuns renal complet sau parțial la 52 de săptămâni56,9% (72 de pacienți)

ClinicalTrials.gov · NCT00282347 ↗Rovin BH et al. Arthritis Rheum 2012;64:1215–1226 ↗Gomez Mendez LM et al. Clin J Am Soc Nephrol 2018;13:1502–1509 ↗

Ce au vrut să afle

Dacă adăugarea rituximabului la micofenolat mofetil și crește rata de răspuns renal la un an în proliferativă.

Cum au lucrat

144 de pacienți cu nefrită lupică clasa III sau IV.

Randomizat 1:1, , controlat cu : rituximab 1000 mg sau placebo în zilele 1, 15, 168 și 182. Toți pacienții au primit micofenolat mofetil și glucocorticoizi.

Criteriul principal: Răspunsul renal (complet sau parțial) la săptămâna 52.

Rezultatele principale

Răspuns renal complet sau parțial la 52 de săptămâni56,9% (72 de pacienți)față de 45,8% (72 de pacienți)P = 0,18 (nesemnificativ)diferența provine mai ales din răspunsurile parțiale

Depleția limfocitelor B CD19+ din sânge71 din 72 de pacienți

Tratament de salvare cu ciclofosfamidă până la săptămâna 520 paciențifață de 8 pacienți

C3, C4 și anticorpi anti-ADN dublu catenarîmbunătățire semnificativ mai maresemnificativ statistic

Depleție periferică completă și răspuns complet la săptămâna 78 (analiză ulterioară, 68 de pacienți cu rituximab)răspuns complet la 47% dintre cei cu depleție completăfață de 13% dintre cei fără depleție completă 5,8 ( 1,2–28); P = 0,03analiză post-hoc

Ce le-a ieșit

Criteriul principal nu a fost atins. Au fost mai mulți pacienți cu răspuns și markerii serologici s-au îmbunătățit. rituximabul nu a îmbunătățit totuși rezultatele clinice după un an. Analiza ulterioară sugerează că incompletă a limfocitelor B ar fi putut contribui.^16,17

Siguranța

Ratele evenimentelor adverse grave, inclusiv infecțiile, au fost asemănătoare. neutropenia, leucopenia și hipotensiunea au fost mai frecvente cu rituximab.

EXPLORER

Faza 2/3Merrill JT et al. Arthritis Rheum 2010;62:222–233

ClinicalTrials.gov · NCT00137969 ↗Merrill JT et al. Arthritis Rheum 2010;62:222–233 ↗

Ce au vrut să afle

Dacă rituximab, adăugat la de fond, controlează mai bine extrarenal moderat–sever decât .

Cum au lucrat

257 de pacienți cu lupus extrarenal activ (cel puțin un scor BILAG A sau două scoruri BILAG B). Ei primeau azatioprină, micofenolat mofetil sau metotrexat.

Randomizat 2:1, , controlat cu placebo: rituximab 1000 mg sau placebo în zilele 1, 15, 168 și 182. prednison a fost adăugat, apoi scăzut.

Criteriul principal: Răspunsul clinic definit după scorul BILAG.

Rezultatele principale

Criteriul principal și criteriile secundarefără diferență față de placebonesemnificativanalize pe aria de sub curbă și la momente fixe

Subgrupuriefect favorabil la pacienții afro-americani și hispanicianaliză de subgrup, exploratorie

Ce le-a ieșit

Autorii nu au găsit diferențe între rituximab și placebo la criteriile principale și secundare. Ei pun rezultatul și pe seama tratamentului de fond intens. Ei propun studierea subgrupurilor și a biomarkerilor.¹⁵

Siguranța

Siguranța și toleranța au fost asemănătoare cu placebo.

Studiul pivot în limfomul indolent recidivat (IDEC-C2B8)

Faza studiu pivot cu un singur brațMcLaughlin P et al. J Clin Oncol 1998;16:2825–2833Rata de răspuns (intenția de tratament)48%

McLaughlin P et al. J Clin Oncol 1998;16:2825–2833 ↗

Ce au vrut să afle

Ce rată de răspuns obține un curs de 4 doze de rituximab la pacienții cu limfom de grad scăzut sau folicular recidivat.

Cum au lucrat

166 de pacienți cu limfom de grad scăzut sau folicular recidivat, din 31 de centre.

Multicentric, cu un singur braț: rituximab 375 mg/m² i.v. săptămânal, 4 doze, în ambulatoriu. Analiza a fost în .

Criteriul principal: Rata de răspuns.

Rezultatele principale

Rata de răspuns (intenția de tratament)48%urmărire mediană 11,8 luni

Timpul până la progresie la pacienții cu răspuns (median, proiectat)13,0 luni

Toxicitate de grad 3 / grad 412% / 3%anticorpi anti-chimerici la un singur pacient

Ce le-a ieșit

Autorii raportează răspuns la 48% dintre pacienți și toxicitate predominant ușoară. Comparația cu chimioterapia citotoxică în este contextuală, fiindcă studiul nu a avut comparator. Ei subliniază adaptarea ritmului perfuziei și evaluarea asocierii cu chimioterapia. Studiul a susținut prima aprobare FDA.^9,3

Siguranța

Majoritatea evenimentelor adverse au apărut la prima perfuzie și au fost de grad 1–2 (febră și frisoane, cele mai frecvente).

RAVE

Faza 2/3Stone JH et al. N Engl J Med 2010;363:221–232Remisiune fără prednison la 6 luni64% (63 de pacienți)

ClinicalTrials.gov · NCT00104299 ↗Stone JH et al. N Engl J Med 2010;363:221–232 ↗Specks U et al. N Engl J Med 2013;369:417–427 ↗

Ce au vrut să afle

Dacă rituximab este cel puțin la fel de eficient ca ciclofosfamida pentru inducerea remisiunii în severe.

Cum au lucrat

197 de pacienți ANCA-pozitivi cu granulomatoză cu poliangeită sau poliangeită microscopică, din 9 centre.

Randomizat, , cu dublu , de : rituximab 375 mg/m² săptămânal × 4 față de ciclofosfamidă orală 2 mg/kg/zi. au fost opriți treptat.

Criteriul principal: Remisiunea fără prednison la 6 luni.

Rezultatele principale

Remisiune fără prednison la 6 luni64% (63 de pacienți)față de 53% (52 de pacienți)noninferioritate P < 0,001

Remisiune în boala recidivantă67% (34/51)față de 42% (21/50)P = 0,01

Ce le-a ieșit

Autorii concluzionează că rituximabul nu este inferior ciclofosfamidei zilnice pentru inducerea remisiunii. El poate fi superior în boala recidivantă. A fost la fel de eficient la pacienții cu afectare renală majoră sau hemoragie alveolară.^13,44

Siguranța

Fără diferențe semnificative între grupuri în ratele evenimentelor adverse.

MENTOR

Faza 2/3Fervenza FC et al. N Engl J Med 2019;381:36–46Remisiune completă sau parțială la 12 luni60% (39/65)

ClinicalTrials.gov · NCT01180036 ↗Fervenza FC et al. N Engl J Med 2019;381:36–46 ↗

Ce au vrut să afle

Dacă rituximab este noninferior ciclosporinei pentru inducerea și menținerea remisiunii în .

Cum au lucrat

130 de pacienți cu nefropatie membranoasă. Ei aveau proteinurie de cel puțin 5 g/24 de ore. -ul creatininei era de cel puțin 40 ml/min/1,73 m². Blocarea sistemului –angiotensină durase cel puțin 3 luni.

Randomizat: rituximab 1000 mg ×2, la interval de 14 zile, repetat la 6 luni în caz de răspuns parțial. Comparator: ciclosporină orală, cu doză inițială de 3,5 mg/kg/zi, timp de 12 luni. Urmărire 24 de luni.

Criteriul principal: Remisiunea completă sau parțială a proteinuriei la 24 de luni.

Rezultatele principale

Remisiune completă sau parțială la 12 luni60% (39/65)față de 52% (34/65)diferență 8 puncte procentuale ( −9 la 25); P = 0,004

Remisiune completă sau parțială la 24 de luni60% (39/65)față de 20% (13/65)diferență 40 de puncte procentuale (IC 95% 25–55); P < 0,001noninferioritate și superioritate

Ce le-a ieșit

rituximab a fost noninferior ciclosporinei la 12 luni și superior în menținerea remisiunii proteinuriei la 24 de luni. La pacienții în remisiune cu anticorpi anti- pozitivi, scăderea anticorpilor a fost mai rapidă, mai mare și mai durabilă cu rituximab.^14,45

Siguranța

Evenimente adverse grave la 17% cu rituximab față de 31% cu ciclosporină (P = 0,06).

Administrare și farmacologie

administrare, doze autorizate, doza în studiul cu centru în România, alte scheme în nefrita lupică, timp de înjumătățire și eliminare, particularități în bolile glomerulare, imunogenitate.

administrare	Formularea intravenoasă se administrează numai în perfuzie, niciodată în bolus. O administrează personal medical care poate trata reacțiile severe la perfuzie ¹. Există și formulări subcutanate pentru unele indicații hematologice ³³. cu antihistaminic și paracetamol precede fiecare perfuzie. În , GPA/MPA și pemfigus, se adaugă metilprednisolon 100 mg i.v. cu 30 de minute înainte ¹. La adult, prima perfuzie standard începe cu 50 mg/oră. În absența toxicității, viteza crește cu 50 mg/oră la 30 de minute, până la 400 mg/oră. Perfuziile standard următoare încep cu 100 mg/oră. Schema pediatrică pentru limfom sau leucemie B matură folosește viteze inițiale calculate pe kilogram ¹.^1,33
doze autorizate	Limfoame non-Hodgkin: 375 mg/m² după schema indicației. Schema poate fi săptămânală × 4 sau 8, în ziua 1 a fiecărui ciclu de chimioterapie, sau de la 8 săptămâni. Leucemia limfocitară cronică: 375 mg/m² înaintea primului ciclu de FC, apoi 500 mg/m² în ziua 1 a ciclurilor 2–6. Poliartrita reumatoidă: două perfuzii de 1000 mg la 2 săptămâni distanță, cu metotrexat. Cursul următor nu se dă mai devreme de 16 săptămâni. La adulții cu GPA/MPA activă, inducția folosește rituximab 375 mg/m² săptămânal, 4 săptămâni, cu . După : două doze de 500 mg la 2 săptămâni, apoi 500 mg la fiecare 6 luni, după evaluarea clinică. După inducție cu rituximab, prima doză de continuare nu se administrează înainte de 16 săptămâni de la ultima doză de inducție.¹
doza în studiul cu centru în România	GLUREDLUP, brațul experimental: rituximab 1 g și metilprednisolon 500 mg în zilele 1 și 15. micofenolat mofetil se dă timp de 24 de luni, 500 mg de două ori pe zi. Doza crește până la cel mult 1,5 g de două ori pe zi, după leucocite și toleranța digestivă. Brațul Euro-Lupus: metilprednisolon 750 mg/zi intravenos, 3 zile. Urmează glucocorticoid oral 0,5 mg/kg/zi timp de 4 săptămâni. Registrul numește prednisolon la reducerea dozei, cu 2,5 mg/zi la fiecare 2 săptămâni. Doza de 5–7,5 mg/zi se menține până la 24 de luni. Ciclofosfamida se administrează intravenos, 6 × 500 mg la 2 săptămâni. Urmează azatioprină 2 mg/kg/zi, 21 de luni.²⁰
alte scheme în nefrita lupică	LUNAR: rituximab 1000 mg în zilele 1, 15, 168 și 182, adăugat la micofenolat mofetil și glucocorticoizi. Cohorta RITUXILUP: rituximab 1 g și metilprednisolon 500 mg în zilele 1 și 15, apoi micofenolat mofetil de întreținere, fără glucocorticoizi orali.^16,19
timp de înjumătățire și eliminare	Limfoame non-Hodgkin: terminal median 22 de zile (6,1–52). Leucemie limfocitară cronică: 32 de zile (14–62). Poliartrită reumatoidă (2005 pacienți): 0,335 l/zi, volum de distribuție 3,1 l, timp de înjumătățire mediu 18,0 zile. GPA/MPA la adult: timp de înjumătățire median 25 de zile (11–52). În limfoamele non-Hodgkin, clearance-ul a fost mai mare la pacienții cu mai multe limfocite B sau cu leziuni tumorale mai mari. În această populație, vârsta și sexul nu au influențat farmacocinetica.¹
particularități în bolile glomerulare	Expunerea la rituximab variază între pacienți. (pierderea urinară a anticorpului) și anticorpii anti-medicament pot crește eliminarea. Receptorul Fc neonatal reciclează anticorpul și îi prelungește persistența. Competiția pentru receptor poate reduce această protecție. Expunerea insuficientă s-a asociat cu incompletă a limfocitelor B și cu remisiune mai slabă. Autorii unei recenzii din 2026 propun verificarea în luna a 2-a în . Ținte de concentrație validate nu există.²⁹
imunogenitate	Anticorpii anti-rituximab au fost detectați la 1,1% dintre pacienții cu limfom indolent tratați în și la 11% dintre cei cu poliartrită reumatoidă. În studiile de poliartrită, pozitivitatea nu s-a asociat cu o frecvență crescută a ¹. În , anticorpii au apărut la 37,8% după primul ciclu. Au apărut mai ales la pacienții cu nefrită și . La pacienții pozitivi, limfocitele B la 6 luni au fost mai numeroase ²⁸.^1,28

Ce nu am putut verifica

3 elemente, căutate din nou o dată pe lună.

Pentru elementele de mai jos nu am găsit încă surse publicate. Le căutăm din nou o dată pe lună și completăm fișa când apar.

Rezultatele studiului GLUREDLUP (remisiunea histologică la 6 luni, răspunsul renal, expunerea cumulată la glucocorticoizi, infecțiile). La 19.10.2026, registrul GLUREDLUP păstrează starea „în recrutare”, actualizată ultima dată la 03.03.2022, și finalizarea estimată la 31.12.2028. Nu are rezultate afișate ²⁰. O recenzie a grupului Fundeni din 2022 descrie studiul și remisiunea histologică completă (indice de activitate 0). Nu este un articol dedicat de protocol și nu raportează rezultate ³⁶. Nu am identificat o publicație a rezultatelor studiului în căutările Europe PMC. Ultima căutare: 19.10.2026.
Rezultatele studiului randomizat RITUXILUP (NCT01773616, Imperial College London). Studiul randomizat s-a încheiat în decembrie 2017, cu 24 de participanți. Decizia de închidere precoce era menționată din aprilie 2017. Registrul precizează că nu au apărut probleme de siguranță. La 19.10.2026, rezultatele nu sunt publicate în registru, deși API indică o depunere în 2023. Nu am identificat o publicație cu rezultatele studiului randomizat ²¹. Ultima căutare: 19.10.2026.
Formularea exactă, doza și nivelul de evidență din ghidul KDIGO 2024 privind rituximab în nefrita lupică. O recenzie liberă rezumă rolul rituximabului în nefrita lupică proliferativă refractară, conform KDIGO 2024 ³⁵. Ghidul și rezumatul executiv nu au text integral liber în Europe PMC. Rezumatul executiv nu menționează rituximab. Ultima căutare: 19.10.2026.

Informațiile au fost verificate la 19.10.2026. Fișa a fost făcută cu ajutorul inteligenței artificiale, după sursele de mai jos, și poate conține greșeli.

Termeni explicați

74 de termeni, în ordine alfabetică.

Termenii subliniați punctat din fișă se explică la atingere. Aici sunt toți, în ordinea alfabetică. Definițiile sunt generale, nu despre acest medicament.

ADCC: Citotoxicitate celulară dependentă de anticorpi: celulele imune, mai ales celulele NK, recunosc anticorpul legat de celula tumorală și o distrug.
afinitate: Puterea cu care un anticorp se leagă de ținta lui. O afinitate mare înseamnă o legătură strânsă și stabilă.
analiză în intenție de tratament: Analiză care include toți participanții repartizați prin randomizare, în grupul lor inițial, indiferent de tratamentul primit efectiv.
analiză post-hoc: Analiză decisă după strângerea datelor, neprevăzută în protocol; rezultatele ei generează ipoteze, nu le confirmă.
anti-TNF: Medicament care blochează factorul de necroză tumorală (TNF), o citokină care întreține inflamația, de exemplu infliximab sau adalimumab.
anticorp monoclonal: Anticorp produs în laborator, din copii identice ale unei singure celule. Recunoaște o singură țintă.
anticorpi anti-ADN dublu catenar: Autoanticorpi îndreptați împotriva ADN-ului propriu. Nivelul lor crește de obicei când lupusul eritematos sistemic este activ.
antraciclină: Clasă de citostatice (de exemplu doxorubicina, daunorubicina, idarubicina) care se intercalează în ADN și inhibă topoizomeraza II; toxicitatea lor cardiacă crește cu doza cumulată.
artrită reumatoidă (poliartrită reumatoidă): Boală autoimună cronică, în care sistemul imunitar atacă mucoasa articulațiilor și produce durere, umflare și rigiditate.
autoanticorpi: Anticorpi produși de organism împotriva propriilor țesuturi sau proteine. Ei stau la baza bolilor autoimune.
biosimilar: Medicament biologic foarte asemănător cu un medicament biologic deja autorizat, numit de referință. Nu are diferențe clinice importante de siguranță sau eficacitate față de acesta.
C1q: Prima proteină a căii clasice a complementului; când se leagă de anticorpii fixați pe o celulă, pornește distrugerea acesteia prin complement.
CD19: Proteină de pe suprafața limfocitelor B. Este ținta folosită de multe terapii care distrug aceste celule.
CD20: Proteină de pe suprafața limfocitelor B, de la stadiul pre-B tardiv până la limfocitul B matur. Anticorpii anti-CD20 se leagă de ea.
CDC: Citotoxicitate dependentă de complement: anticorpii legați pe o celulă activează complementul, care perforează membrana și distruge celula.
celule efectoare (imune): Celule imune, ca celulele NK, macrofagele și neutrofilele, care distrug sau înghit celulele marcate de anticorpi.
celule NK: Limfocite ale imunității înnăscute, care pot distruge celule tumorale fără stimulare antigenică prealabilă.
clearance: Volumul de sânge din care organismul elimină complet medicamentul în unitatea de timp. Arată cât de repede se elimină medicamentul.
complement: Grup de proteine din sânge care se activează în cascadă și ajută la distrugerea celulelor sau microbilor marcați de anticorpi.
controlul bolii: Proporția pacienților cu răspuns complet, răspuns parțial sau boală stabilă la evaluarea tumorii.
criomicroscopie electronică: Metodă care arată structura tridimensională a unei proteine, cu probele înghețate rapid și fotografiate cu un microscop electronic.
depleția limfocitelor B: Dispariția limfocitelor B din sânge sau din țesuturi, produsă de un medicament. Celulele se refac apoi în timp.
dimer: Complex format din două subunități proteice legate între ele.
DMARD (medicament antireumatic care modifică boala): Medicament de fond folosit în bolile reumatice inflamatorii. Încetinește evoluția bolii. Poate fi convențional (de exemplu metotrexat) sau biologic.
eGFR (rata estimată de filtrare glomerulară): Valoare calculată din creatinina din sânge. Arată cât de bine filtrează rinichii sângele.
epitop: Porțiunea scurtă dintr-un antigen pe care o recunoaște efectiv un limfocit T sau un anticorp.
eveniment advers grav: Eveniment advers care duce la deces, pune viața în pericol, cere spitalizare sau o prelungește ori lasă o dizabilitate.
fagocitoză: Înghițirea și distrugerea unei celule sau a unei particule de către o celulă imună, de exemplu de către macrofag.
FcγRIIIa: Receptor pentru porțiunea Fc a anticorpilor IgG, prezent mai ales pe celulele NK; declanșează distrugerea celulei de care s-a legat anticorpul (ADCC).
fragment Fab: Brațul de legare al unui anticorp, format dintr-un lanț ușor și o parte a lanțului greu; recunoaște antigenul.
glucocorticoid: Hormon steroid produs de corticosuprarenală (cortizolul) sau medicament cu efect similar (dexametazona). Reglează metabolismul și răspunsul la stres.
hipogamaglobulinemie: Scăderea anticorpilor (imunoglobulinelor) din sânge, cu risc crescut de infecții.
IC 95%: Intervalul de încredere de 95%: domeniul în care se află, foarte probabil, valoarea reală. La un raport de risc, un interval care nu include 1 arată o diferență semnificativă statistic.
IgG1: Subclasă de imunoglobulină G care leagă bine receptorii Fcγ activatori și complementul; este izotipul multor anticorpi terapeutici.
imunosupresie: Scăderea activității sistemului imun, de exemplu din cauza unui medicament. Crește riscul de infecții.
inducție și întreținere: Inducția este faza inițială a tratamentului, cu doze mai mari sau mai dese, care urmărește să obțină răspunsul. Întreținerea este faza următoare, care păstrează răspunsul obținut.
internalizare: Preluarea în interiorul celulei a complexului format de anticorp și receptorul lui, într-o veziculă numită endozom.
izotip (al anticorpului): Clasa și subclasa unui anticorp (de exemplu IgG1 sau IgG2). Ea determină funcțiile părții Fc.
leucoencefalopatie multifocală progresivă (LEMP): Infecție rară și gravă a creierului, produsă de virusul JC la persoane cu imunitate scăzută.
leucopenie: Scădere a numărului de globule albe din sânge, cu risc crescut de infecții.
limfom folicular: Limfom cu celule B, de obicei cu evoluție lentă, care pornește din centrii germinativi ai foliculilor limfatici.
lupus eritematos sistemic: Boală autoimună în care sistemul imunitar atacă țesuturi proprii, între care pielea, articulațiile și rinichii. Autoanticorpii formează complexe imune care întrețin inflamația.
maimuța cynomolgus: Specie de maimuță folosită în studii preclinice. Receptorii și enzimele ei seamănă mai mult cu cele umane decât cele ale rozătoarelor.
medicament orfan: Statut acordat unui medicament pentru o boală rară, care îi aduce sprijin de reglementare și o perioadă de exclusivitate pe piață.
monoterapie: Tratament cu un singur medicament, fără alt medicament asociat pentru aceeași boală.
nefrita lupică: Inflamație a rinichilor produsă de lupusul eritematos sistemic. Se manifestă prin proteine în urină și poate scădea filtrarea renală.
nefropatie membranoasă: Boală a filtrului renal care produce pierdere mare de proteine în urină. Depozitele de imunoglobuline îngroașă membrana filtrului.
neutrofil: Celulă albă din sânge, prima care ajunge la locul unei infecții sau al unei inflamații.
neutropenie: Scădere a numărului de neutrofile din sânge, cu risc crescut de infecții.
non-inferioritate: Obiectiv de studiu care arată că un tratament nou nu este mai slab decât cel de referință dincolo de o marjă stabilită dinainte.
PLA2R: Receptor de pe podocitele rinichiului. În nefropatia membranoasă, autoanticorpii îl atacă și produc depozite imune în glomerul.
placebo: Preparat fără substanță activă, dat ca termen de comparație în studiile controlate.
plasmablast: Celulă care provine din limfocitul B și produce anticorpi. Este o etapă dinaintea plasmocitului.
plasmocit: Celulă provenită din limfocitul B, care produce anticorpi; în mielomul multiplu, o clonă de plasmocite devine malignă.
polimorfismul 158V/V al FcγRIIIa: Diferență genetică în poziția 158 a receptorului CD16a: valina (V) sau fenilalanina (F). Varianta cu valină leagă anticorpii IgG1 mai puternic.
preclinic: Din studii de laborator sau pe animale, înainte de studiile la om. Rezultatele preclinice nu arată încă efectul la pacienți.
premedicație: Medicamente date înaintea unui tratament, de exemplu corticosteroizi sau antihistaminice, ca să scadă riscul reacțiilor la perfuzie.
proteinurie: Prezența proteinelor în urină, în cantitate mai mare decât normal. Poate arăta o suferință a rinichiului.
R-CHOP: Schema standard de primă linie în limfomul difuz cu celule B mari: rituximab, ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină și prednison.
raport de risc (HR): Compară, în timp, riscul unui eveniment (progresie sau deces) între două grupuri. Sub 1 înseamnă risc mai mic în grupul cu medicamentul studiat; 0,5 înseamnă aproximativ jumătate.
raportul șanselor (OR): Compară șansa unui eveniment (de exemplu răspunsul) între două grupuri. Peste 1 înseamnă o șansă mai mare în grupul cu medicamentul studiat.
reacție legată de perfuzie: Reacție (febră, frisoane, înroșire, scăderea tensiunii) care apare în timpul unei perfuzii sau la scurt timp după ea.
receptori Fcγ (FcγR): Receptori de pe celulele imune care leagă regiunea Fc a IgG; cei mai mulți activează celula, iar FcγRIIB o inhibă.
remisiune histologică: Dispariția semnelor de inflamație activă la examenul microscopic al unei probe de țesut, de exemplu din mucoasa colonului.
renină: Enzimă produsă de rinichi. Pornește lanțul care duce la formarea angiotensinei II și a aldosteronului.
sindrom de liză tumorală: Eliberarea bruscă în sânge a conținutului celulelor tumorale distruse (potasiu, fosfor, acid uric), care poate produce insuficiență renală și aritmii.
studiu dublu-orb: Studiu în care nici participanții, nici medicii nu știu ce tratament primește fiecare participant.
supraviețuire fără evenimente: Timpul până la primul eveniment definit de studiu, de exemplu lipsa răspunsului, recăderea, o a doua tumoră sau decesul (în engleză, EFS).
supraviețuire fără progresie: Timpul de la începutul tratamentului (sau de la randomizare) până la creșterea bolii sau deces (în engleză, PFS).
supraviețuire globală: Timpul de la randomizare până la deces, din orice cauză (în engleză, OS).
timp de înjumătățire: Timpul în care concentrația medicamentului din sânge scade la jumătate.
timp până la progresie (TTP): Timpul de la randomizare până la progresia tumorii. Spre deosebire de supraviețuirea fără progresie, decesele din alte cauze nu sunt evenimente.
tratament de salvare: Tratament suplimentar dat în timpul unui studiu când tratamentul studiat nu ajunge, de exemplu o transfuzie de trombocite.
vasculită asociată ANCA: Inflamație a vaselor mici de sânge, cu anticorpi anti-citoplasmă de neutrofil (ANCA). Include granulomatoza cu poliangeită și poliangeita microscopică.

Surse

47 de surse.

U.S. Food and Drug Administration / Genentech. RITUXAN (rituximab) injection — prescribing information (versiunea SPL 36, publicată în DailyMed la 08.01.2025; prima aprobare în SUA: 1997). FDA (DailyMed) ↗
European Medicines Agency. MabThera (rituximab) — EPAR, pagina produsului EMEA/H/C/000165 (deținător Roche Registration GmbH; aviz CHMP 28.01.1998; autorizație emisă 02.06.1998; revizia 65), consultată la 14.10.2026. EMA ↗
U.S. Food and Drug Administration. Drugs@FDA — BLA 103705, RITUXAN (rituximab): aprobarea inițială 26.11.1997 (statut de medicament orfan) și istoricul suplimentelor, consultat la 14.10.2026. Drugs@FDA ↗
Reff ME, Carner K, Chambers KS, Chinn PC, Leonard JE, Raab R, et al. Depletion of B cells in vivo by a chimeric mouse human monoclonal antibody to CD20. Blood. 1994;83(2):435-445. PMID 7506951. PubMed ↗ · DOI 10.1182/blood.v83.2.435.435
Rougé L, Chiang N, Steffek M, Kugel C, Croll TI, Tam C, et al. Structure of CD20 in complex with the therapeutic monoclonal antibody rituximab. Science. 2020;367(6483):1224-1230. PMID 32079680. PubMed ↗ · DOI 10.1126/science.aaz9356
Weiner GJ. Rituximab: mechanism of action. Semin Hematol. 2010;47(2):115-123. PMID 20350658. PubMed ↗ · DOI 10.1053/j.seminhematol.2010.01.011
Pavlasova G, Mraz M. The regulation and function of CD20: an „enigma” of B-cell biology and targeted therapy. Haematologica. 2020;105(6):1494-1506. PMID 32482755. PubMed ↗ · DOI 10.3324/haematol.2019.243543
Reddy V, Klein C, Isenberg DA, Glennie MJ, Cambridge G, Cragg MS, Leandro MJ. Obinutuzumab induces superior B-cell cytotoxicity to rituximab in rheumatoid arthritis and systemic lupus erythematosus patient samples. Rheumatology (Oxford). 2017;56(7):1227-1237. PMID 28407142. PubMed ↗ · DOI 10.1093/rheumatology/kex067
McLaughlin P, Grillo-López AJ, Link BK, Levy R, Czuczman MS, Williams ME, et al. Rituximab chimeric anti-CD20 monoclonal antibody therapy for relapsed indolent lymphoma: half of patients respond to a four-dose treatment program. J Clin Oncol. 1998;16(8):2825-2833. PMID 9704735. PubMed ↗ · DOI 10.1200/jco.1998.16.8.2825
Coiffier B, Lepage E, Briere J, Herbrecht R, Tilly H, Bouabdallah R, et al. CHOP chemotherapy plus rituximab compared with CHOP alone in elderly patients with diffuse large-B-cell lymphoma. N Engl J Med. 2002;346(4):235-242. PMID 11807147. PubMed ↗ · DOI 10.1056/nejmoa011795
Hallek M, Fischer K, Fingerle-Rowson G, Fink AM, Busch R, Mayer J, et al. Addition of rituximab to fludarabine and cyclophosphamide in patients with chronic lymphocytic leukaemia: a randomised, open-label, phase 3 trial. Lancet. 2010;376(9747):1164-1174. PMID 20888994. PubMed ↗ · DOI 10.1016/s0140-6736(10)61381-5
Cohen SB, Emery P, Greenwald MW, Dougados M, Furie RA, Genovese MC, et al. Rituximab for rheumatoid arthritis refractory to anti-tumor necrosis factor therapy: results of a multicenter, randomized, double-blind, placebo-controlled, phase III trial evaluating primary efficacy and safety at twenty-four weeks. Arthritis Rheum. 2006;54(9):2793-2806. PMID 16947627. PubMed ↗ · DOI 10.1002/art.22025
Stone JH, Merkel PA, Spiera R, Seo P, Langford CA, Hoffman GS, et al. Rituximab versus cyclophosphamide for ANCA-associated vasculitis. N Engl J Med. 2010;363(3):221-232. PMID 20647199. PubMed ↗ · DOI 10.1056/nejmoa0909905
Fervenza FC, Appel GB, Barbour SJ, Rovin BH, Lafayette RA, Aslam N, et al. Rituximab or cyclosporine in the treatment of membranous nephropathy. N Engl J Med. 2019;381(1):36-46. PMID 31269364. PubMed ↗ · DOI 10.1056/nejmoa1814427
Merrill JT, Neuwelt CM, Wallace DJ, Shanahan JC, Latinis KM, Oates JC, et al. Efficacy and safety of rituximab in moderately-to-severely active systemic lupus erythematosus: the randomized, double-blind, phase II/III systemic lupus erythematosus evaluation of rituximab trial. Arthritis Rheum. 2010;62(1):222-233. PMID 20039413. PubMed ↗ · DOI 10.1002/art.27233
Rovin BH, Furie R, Latinis K, Looney RJ, Fervenza FC, Sanchez-Guerrero J, et al. Efficacy and safety of rituximab in patients with active proliferative lupus nephritis: the Lupus Nephritis Assessment with Rituximab study. Arthritis Rheum. 2012;64(4):1215-1226. PMID 22231479. PubMed ↗ · DOI 10.1002/art.34359
Gomez Mendez LM, Cascino MD, Garg J, Katsumoto TR, Brakeman P, Dall'Era M, et al. Peripheral blood B cell depletion after rituximab and complete response in lupus nephritis. Clin J Am Soc Nephrol. 2018;13(10):1502-1509. PMID 30089664. PubMed ↗ · DOI 10.2215/cjn.01070118
Pepper R, Griffith M, Kirwan C, Levy J, Taube D, Pusey C, et al. Rituximab is an effective treatment for lupus nephritis and allows a reduction in maintenance steroids. Nephrol Dial Transplant. 2009;24(12):3717-3723. PMID 19617257. PubMed ↗ · DOI 10.1093/ndt/gfp336
Condon MB, Ashby D, Pepper RJ, Cook HT, Levy JB, Griffith M, et al. Prospective observational single-centre cohort study to evaluate the effectiveness of treating lupus nephritis with rituximab and mycophenolate mofetil but no oral steroids. Ann Rheum Dis. 2013;72(8):1280-1286. PMID 23740227. PubMed ↗ · DOI 10.1136/annrheumdis-2012-202844
ClinicalTrials.gov. NCT05207358 — Minimizing Glucocorticoid Administration in Patients With Proliferative Lupus Nephritis During the Induction of Remission Period — EUROLUPUS vs. RITUXILUP Regimen: A Randomized Study (GLUREDLUP); sponsor Institutul Clinic Fundeni; ultima actualizare 03.03.2022. ClinicalTrials.gov ↗
ClinicalTrials.gov. NCT01773616 — Trial of Rituximab and Mycophenolate Mofetil Without Oral Steroids for Lupus Nephritis (RITUXILUP); Imperial College London; oprit, 24 de participanți; ultima actualizare 01.02.2018. ClinicalTrials.gov ↗
Houssiau FA, Vasconcelos C, D'Cruz D, Sebastiani GD, Garrido Ed Ede R, Danieli MG, et al. Immunosuppressive therapy in lupus nephritis: the Euro-Lupus Nephritis Trial, a randomized trial of low-dose versus high-dose intravenous cyclophosphamide. Arthritis Rheum. 2002;46(8):2121-2131. PMID 12209517. PubMed ↗ · DOI 10.1002/art.10461
Weidenbusch M, Römmele C, Schröttle A, Anders HJ. Beyond the LUNAR trial. Efficacy of rituximab in refractory lupus nephritis. Nephrol Dial Transplant. 2013;28(1):106-111. PMID 22764193. PubMed ↗ · DOI 10.1093/ndt/gfs285
Fanouriakis A, Kostopoulou M, Andersen J, Aringer M, Arnaud L, Bae SC, et al. EULAR recommendations for the management of systemic lupus erythematosus: 2023 update. Ann Rheum Dis. 2024;83(1):15-29. PMID 37827694. PubMed ↗ · DOI 10.1136/ard-2023-224762
Furie RA, Rovin BH, Garg JP, Santiago MB, Aroca-Martínez G, Zuta Santillán AE, et al. Efficacy and safety of obinutuzumab in active lupus nephritis. N Engl J Med. 2025;392(15):1471-1483. PMID 39927615. PubMed ↗ · DOI 10.1056/nejmoa2410965
Norouzi S, Contreras GN. KDOQI US commentary on the KDIGO 2024 Clinical Practice Guideline for the Management of Lupus Nephritis. Am J Kidney Dis. 2026;88(2):179-195. PMID 42481080. PubMed ↗ · DOI 10.1053/j.ajkd.2026.05.002
Avasare R, Drexler Y, Caster DJ, Mitrofanova A, Jefferson JA. Management of lupus nephritis: new treatments and updated guidelines. Kidney360. 2023;4(10):1503-1511. PMID 37528520. PubMed ↗ · DOI 10.34067/kid.0000000000000230
Faustini F, Dunn N, Kharlamova N, Ryner M, Bruchfeld A, Malmström V, et al. First exposure to rituximab is associated to high rate of anti-drug antibodies in systemic lupus erythematosus but not in ANCA-associated vasculitis. Arthritis Res Ther. 2021;23(1):211. PMID 34389040. PubMed ↗ · DOI 10.1186/s13075-021-02589-6
Zhang J, Wan Q, Cheng Y. Pharmacokinetic profiling of rituximab in glomerular diseases: key determinants and implications for personalized therapy. Front Pharmacol. 2026;17:1778113. PMID 42028435. PubMed ↗ · DOI 10.3389/fphar.2026.1778113
European Medicines Agency. Truxima (rituximab, biosimilar al MabThera) — EPAR, pagina produsului (deținător Celltrion Healthcare Hungary Kft.; autorizație emisă 17.02.2017), consultată la 14.10.2026. EMA ↗
European Medicines Agency. Rixathon (rituximab, biosimilar) — EPAR, pagina produsului (deținător Sandoz GmbH; autorizație emisă 15.06.2017), consultată la 14.10.2026. EMA ↗
Vrabie A, Obrisca B, Sorohan B, Jurubita R, Achim C, Zilișteanu DS, et al. Role of repeat kidney biopsy after 6 months of treatment in proliferative lupus nephritis. Lupus Sci Med. 2026;13(2):e002130. PMID 42538057. PubMed ↗ · DOI 10.1136/lupus-2026-002130
European Medicines Agency. MabThera (rituximab): EPAR – Product Information, Annex I, Summary of Product Characteristics. Actualizare afișată pe EPAR: 06.08.2026; consultat 19.10.2026. RCP IV p.2–55; SC 1400 mg p.56–80; SC 1600 mg p.81–102. EMA (PDF) ↗
U.S. Food and Drug Administration. GAZYVA (obinutuzumab) prescribing information. BLA 125486/S-037/S-038, revizuit 10/2025. §1.3 și §14.3: nefrită lupică activă la adulți, cu tratament standard, și REGENCY. FDA (PDF) ↗
Zhu W, He H, Pai P. The Use of Rituximab in Glomerulonephritis: What Is the Evidence? Biomedicines. 2025;13(9):2157. PMID 41007719; PMCID PMC12467946. PubMed Central ↗ · DOI 10.3390/biomedicines13092157
Obrișcă B, Vornicu A, Procop A, Herlea V, Terinte-Balcan G, Gherghiceanu M, Ismail G. A Histology-Guided Approach to the Management of Patients with Lupus Nephritis: Are We There Yet? Biomedicines. 2022;10(6):1409. PMID 35740431; PMCID PMC9220241. PubMed Central ↗ · DOI 10.3390/biomedicines10061409
U.S. Food and Drug Administration. RITUXAN (rituximab), BLA 103705, supplement S-5211: approval letter, 28.02.2006. Extindere: poliartrită reumatoidă. Drugs@FDA (PDF) ↗
U.S. Food and Drug Administration. RITUXAN (rituximab), BLA 103705, supplement S-5311: approval letter, 18.02.2010. Extindere: leucemie limfocitară cronică tratată anterior, cu FC. Drugs@FDA (PDF) ↗
U.S. Food and Drug Administration. RITUXAN (rituximab), BLA 103705, supplement S-5312: approval letter, 18.02.2010. Extindere: leucemie limfocitară cronică netratată anterior, cu FC. Drugs@FDA (PDF) ↗
U.S. Food and Drug Administration. RITUXAN (rituximab), BLA 103705, supplement S-5344: approval letter, 19.04.2011. Extindere: GPA (Wegener) și MPA, cu glucocorticoizi. Drugs@FDA (PDF) ↗
U.S. Food and Drug Administration. RITUXAN (rituximab), BLA 103705, supplement S-5450: approval letter, 07.06.2018. Extindere: pemfigus vulgar moderat–sever la adult. Drugs@FDA (PDF) ↗
U.S. Food and Drug Administration. RITUXAN (rituximab), BLA 103705, supplement S-5457: approval letter, 27.09.2019. Extindere: GPA/MPA la copii de la 2 ani. Drugs@FDA (PDF) ↗
U.S. Food and Drug Administration. RITUXAN (rituximab), BLA 103705, supplement S-5465: approval letter, 02.12.2021. Extindere: limfoame și leucemie B matură în condițiile pediatrice aprobate. Drugs@FDA (PDF) ↗
ClinicalTrials.gov. NCT00104299 (RAVE). API v2, designModule.phases: PHASE2, PHASE3. Ultima actualizare publicată: 21.04.2017; consultat 19.10.2026. ClinicalTrials.gov ↗
ClinicalTrials.gov. NCT01180036 (MENTOR). API v2, designModule.phases: PHASE2, PHASE3. Ultima actualizare publicată: 30.04.2019; consultat 19.10.2026. ClinicalTrials.gov ↗
Lee KH, Lee J, Bae JS, Kim YJ, Kang HA, Kim SH, et al. Analytical similarity assessment of rituximab biosimilar CT-P10 to reference medicinal product. mAbs. 2018;10(3):380-396. PMID 29469653. PubMed ↗ · DOI 10.1080/19420862.2018.1433976
Coiffier B. Effective immunochemotherapy for aggressive non-Hodgkin's lymphoma. Semin Oncol. 2004;31(1 Suppl 2):7-11. PMID 15042528. PubMed ↗ · DOI 10.1053/j.seminoncol.2003.12.003